Referindu-se la Pescarusul intr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, intre altele: "Scriu o piesa pe care probabil nu o voi termina pana la sfarsitul lui noiembrie. O scriu nu fara placere, desi ma tem de conventiile scenei. E o comedie, exista trei roluri pentru femei, sase pentru barbati, patru acte, peisaje (privelistea unui lac), o multime de conversatii despre literatura, putina actiune, multa iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoasa, editorul sau aducandu-i acuze ca, pilda, lasitatea evidenta, caracterul din cale afara de feminin. Constient de geniul sau, Cehov riposteaza: "De ce aceasta calomnie? Dupa reprezentatie am luat cina la Romanovi. Pe cuvantul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit sanatos si a doua zi am mers acasa fara a suspina vreo nemultumire. Daca as fi fost un las, as fi alergat de la un editor la altul si de la un actor la altul, i-as fi implorat sa fie ingaduitori si as fi petrecut doua trei saptamani in Petersburg, agitandu-ma cu Pescarusul meu, cu emotie, cu o transpiratie rece in lamentatii. Am actionat atat de rece si de responsabil precum un om care a facut o oferta si apoi a fost intampinat cu un refuz si nu mai are nimic altceva de facut decat sa plece. Intr-adevar, vanitatea mea a fost naucita, dar stiti, nu a fost o lovitura din senin. Asteptam un esec si ma pregatisem pentru el precum te-am prevenit cu o absoluta sinceritate“.